claudius iacob

Toti cei care cititi, simtiti-va invitati

In fapt, este o invitatie pe care nu speram sa o lansez prea curand — data fiind frecventa, in scadere lineara, cu care (inca) mai compun.

Totusi, am fost probabil cuminte, motiv pentru care un mos craciun local mi-a facut un cadou destul de neasteptat: un concert de colinde, in incheierea caruia se va canta si “recenta” mea piesa.

Ar fi multe de spus — cum ar fi ca la un moment dat ma voi gasi in postura, cu totul noua pentru mine, de compozitor si interpret: cant in respectivul cor — dar ma multumesc sa va invit la niste muzica buna. Care oricum face mai mult decat multe cuvinte…

Asadar:

Cand?
marti, 16 decembrie, ora 19:00

Unde?
la biserica Popa Tatu, str. gen. Henri Mathias Berthelot nr. 51, sector 1 Bucuresti

Cine?
Corala Barbateasca Amadeus

Ce?
colinde din repertoriul romanesc si universal, si anume:

• Buna Dimineata La Mos Ajun — I. D Chirescu
• O Ce Veste Minunata — melodie traditionala, arm. Florian Costea
• Dimineata lui Craciunu’ — anonim
• Domnulet Si Domn Din Cer — Gheorghe Cucu
• Fragmente Din Oratoriul Bizantin De Craciun — Paul Constantinescu, aranj. Florian Costea
• Deck The Halls
• Hark The Harald Angels Sing — Felix Mendelssohn-Bartholdy
• Jingle Bells — J. Pierrpont, aranj. Florian Costea
• White Christmas, aranj. Florian Costea
• Cantec De Craciun — Gheorghe Budis
• Florile Dalbe – Claudius Tiberiu Iacob

Cat?
intrarea este libera

De curand am tras bara dubla dupa o piesa inceputa acum trei ani

Probabil ca propozitia de mai sus nu suna tocmai magulitor, dat fiind ca piesa este un colind si are numai cateva minute, dar daca iau in calcul locul tot mai facultativ pe care l-a ocupat compozitia in viata mea de IT-st zilnic si muzician de week-end… aproape sar in sus de fericire!

Oameni buni, am mai compus! Luati si ascultati – si cantati daca vreti, este un colind si suntem in plin sezon

…sau primul spectacol in care am fost pocnit in c**ie. Pe banii mei.

Lucru, in fapt, folositor: ca orice durere sufleteasca profunda, a fost prilej de introspectie si meditatie — de fapt, cine sunt eu, ce fac cu viata mea, incotro ma indrept, ce caut eu aici, de ce nu am facut copii cand inca mai puteam, etc.

Dar sa o luam frumos la rand, jurnalistic, din perspectiva spectatorului lovit unde-l doare mai tare. In insasi structura sa intima de spectator, adica.

Sambata seara, noiembrie, ud, frig, intuneric si un pic de ceata. Aproape prima luna oficiala de iarna, aproape a doua luna neoficiala din anotimpul numit Craciun. Intors la bunele obiceiuri ale oricarui bun intelectual, mergem la spectacol. Invitatia o primesc si o accept cu inima stransa, din momentul in care aflu ca spectacolul de coregrafie se petrece la Centrul National al Dansului. Spectacolul “de coregrafie” va sa zica…