"Muzica Mea"

Explicatie

Pe aceasta pagina vei gasi taieturi — nu din ziare, ci din propriile mele insemnari — cu referire la muzica pe care am scris-o.

Nu este neobisnuit ca un compozitor sa scrie despre muzica, fie a lui, fie a altuia. De fapt, exista chiar o opinie potrivit careia compozitorii scriu mai bine decat muzicologii. Nu stiu unde m-am situat eu, insa am avut o pasiune deosebita de a scrie (bine sau prost) despre muzica, poate mai mare chiar decat a scrie muzica insasi. Dupa cum observa ironic profesorul meu de compozitie, Dan Dediu, catre o terta persoana: "Imi aduce zece pagini cu note si idei, si doua portative".

Mai jos se afla reproduse texte de prezentare — scrise dupa ce lucrarea a fost terminata — si spicuiri din note de lucru — scrise pe parcurs ce lucram la o anumita muzica.

Bucatile de text sunt grupate dupa piesa la care se refera.

Dies Irae

lucrarea — 2001
textul — 2004

2004 — text redactat pentru o versiune mai veche a unui site de prezentare:

Titlul, structura, sonoritatea, toate par sa trimita, in mod derutant chiar, catre perioada romantismului tarziu.

In fapt, aceasta fantezie pentru pian realizeaza un enigmatic mariaj, peste timp, intre spectacularul si hipersensibilitatea romantica, mijloacele de expresie muzicala actuale si... un puternic suflu bizantin, ce razbate chiar si din sectiunea mediana, construita pe un filon gregorian.

Memini tremendae diei ilius — o meditatie "furtunoasa", dar de un naiv si cald dramatism, Libera me Domine — o "fuga gregoriana", in fapt o senina si impacata contemplatie, si Ad Te, Domine, clamavi — obstinanta instaurare, puternica dar delicata, asemeni rugaciunii isihaste, a unui cant psalmodic — toate cele trei sectiuni conduc catre un final dematerializat, purificat de orice posibila angoasa a acestei existente efemere.

Naïveté

lucrarea — 2001
textul — 2004

2004 — text redactat pentru o versiune mai veche a unui site de prezentare:

O scurta sonata "con alcune licenze" pentru pian.

Desi titlul (naivitate) pare sa tradeze un cadru afectiv static, stabil, muzica realizeaza o evolutie, o "maturizare", de la sonoritati senine, luminoase, dar onirice si lipsite de profunzime, catre o muzica angoasata, contorsionata, discontinua, dar capabila de o perceptie nuda a unei realitati neprietenoase.

Lucrarea se constituie astfel intr-un eseu muzical, problematizand si lasand deschis antagonismul celor doua stadii ontologice, ambele incapabile — in expresia lor extrema — de a oferi echilibru sufletesc.

Puisque tout passe

lucrarea — 2002
textul — 2004

2004 — text redactat pentru o versiune mai veche a unui site de prezentare:

Acest duo pentru vioara si clarinet reprezinta o radicalizare a principiului unificator al sonatei, o transcedere a lui, ce sfarseste paradoxal prin a-l nega si discredita, ca pueril si nerealist.

Doua entitati sonore, complet incompatibile, se angajeaza intr-o aventura muzicala, incercand imposibilul: comunicarea si comuniunea.

"Pentru ca totul trece", esecul final va opune aceleasi doua entitati, invinse, singuratice, dar sensibil transformate de tentativa contopirii.

Et Dieu crèa la femme...

lucrarea — 2003
textul — 2004, 2003

2004 — text redactat pentru o versiune mai veche a unui site de prezentare:

Inspirat mai putin de Geneza (II, 22) si mai mult de filmul omonim al lui Roger Vadim, cu Brigitte Bardot...

Ca intr-un joc de oglinzi, aceasta muzica arunca diverse lumini colorate asupra miracolului feminin, dezvaluindu-l de fiecare data din alt unghi, relevandu-i alta ipostaza.

Strengara, inocenta, meschina, generoasa, agresiva, delicata, fierbinte, rece si calculata, femeia este urmarita (prin ochii barbatului) parcurgand etape ontologice si implinindu-se — din stadiul de copila (Amourette d'enfance) pana in cel de maturitate erotica (Chant nuptial).

O unda de tristete planeaza asupra tuturor celor cinci parti ale cvartetului, reflexie a capitularii ratiunii (principiu masculin) in fata afectului (principiu feminin).

 

2003 — text gasit in dosarul cu stime:

Despre...

Multe de spus, acum n-am chef si nici timp, oricum, incerc sa "prind momentul"...

00:00 3.6.2003

Et Dieu crea la femme este o mult prea palida imagine a ceea ce voiam sa fie (o muzica profunda, intens erotizata, cu accente de sarcasm si grotesc — Dansul zgripturoaicelor — La Danse de Fees Caraboses, la care am renuntat, faute de temps si faute de altele).

Au ramas cinci parti, destul de vagi si de ambigue, prea putin in legatura cu titlul — ca sa mai "dreg busuiocul" un pic o sa-i dau subtitlul eseu...

Cea mai buna este ultima, de fapt prima care a devenit din preludiu postludiu (sa nu mai vorbim de cele 5 parti in loc de 10, cat planificasem, si de cele vreo 10-15 minute in loc de 20).

Asta e, primul meu cvartet de coarde, poate urmatorul va fi mai reusit.

Claudiu(s) Iacob,
Bucuresti
00:05 3.6.2003
(data incheierii transcrierii)

Trois miniatures futiles

lucrarea — 2003
textul — 2004

2004 — textul, in versiune bilingva, figureaza pe pagina 2 a partiturii:

Micul ciclu isi propune sa creeze si sa intretina o imagine a absurdului.

Privit cu interes, umor, detasare sau revolta, viziunea asupra acestuia se schimba permanent, mergand de la comic, grotesc, aproape trivial, pana la melancolic, dureros, chiar dramatic.

Compozitia foloseste multe dintre procedeele kitschmusik-ului — banalitate, incompatibilitati evidente, non-evolutie, insistenta prolixa asupra unui material sarac expresiv — dar se detaseaza totusi de aceasta prin rupturile care realizeaza, in simultaneitate sau succesiune, schimburi bruste de stare afectiva.

Momente de trezire la realitate, ce alterneaza (sau se suprapun) cufundarilor in absurd si neverosimil — astfel ar putea fi rezumat universul sonor al Miniaturilor Inutile.

compozitorul

 

Ce petit cycle tente d'ébaucher l'insensé, et — une fois le croquis — le rendre vivant devant vos yeux.

Soit qu'on le regarde avec d'intérêt, humour, indifférence ou révolte, on le vois toujour d'une manière différente: comique, grotesque, presque vulgaire, mais aussi melancolique, douloureux, dramatique même.

C' est le kitschmusik que l'ouvrage en utilise beaucoup: du platitude, des frappantes incompatibilités, non-évolution, de l'insistance prolixe sur un matériel musical peu expressif. On s'en détache comme-même, par des disjonctions (successives, ou — pourquoi-pas — simultanes) qui font brusquement réaliser d'échanges d'état affective.

Moments qui vous dégriseront, alternant (ou coexistant) avec des instances qui vont vous immerger en plein absurde et invraisemblable — c'est comme ça qu'on pourrait résumer l'univers audible des Trois Miniatures Futiles.

l' auteur

Pensées d'hiver

lucrarea — 2004
textul — 2005(?)

2004 sau 2005 — am gasit textul, tiparit, intr-o mapa de ciorne:

Plan — Schita pentru "Pensées d'hiver" — orchestra de coarde

Introducere
iarna, inghet

Sectiunea I
caldura semineului -> meditatie -> singuratate... inghet

Sectiunea II
caldura copilariei -> zapada ->jocuri cu zapada -> bucurie naiva... inghet

Sectiunea III
caldura credintei -> colinde -> "Trei Crai" -> piosenie, reculegere... inghet

Sectiunea IV
caldura forfotei dintr-un oras in preajma sarbatorilor de Craciun -> eterofonia de colinde cantate mecanic de diferite instalatii din pomi de Craciun -> agitatie -> zarva -> exacerbarea/demonetizarea unor valori -> ratacire -> inutilitate -> singuratate... inghet

Sectiunea V
"caldura" care nu incalzeste: infern -> singuratate -> teama -> spaima -> groaza -> moarte... inghetul absolut

Epilog
"libera me domine" din fuga pentru pian din suita omonima (2001) -> dezghet -> eliberare -> dematerializare -> liniste... inghet (page sufleteasca)

2004 sau 2005 — am gasit textul, scris de mana, intr-o mapa cu ciorne:

PROIECT 1
plan, pag. 1
Introducere, inghet

  • pornesc de la ideea apei, sugerata prin fluiditate, care se pierde treptat.
  • trebuie adaugata lumina, care creste in intensitate (zapada care se acumuleaza si care provoaca o crestere a luminii prin reflectarea multipla a celei deja existente); lumina orbitoare.
  • pentru perceperea (i)luminarii, ar fi necesar sa se apeleze la intuneric, la inceputul piesei.
  • inghetarea poate proveni si din timbru, migrarea treptata de la niste sonoritati cvasi-catifelate catre niste sonoritati sticloase
  • inghetarea vazuta ca incremenire: prin diminuarea miscarii, prin migrarea ei catre static (rallentando scris).
  • aerul, in stare imobila poate ajuta la sugerarea starii de inghet: structuri verticale lente, flageolete.
  • inghetul ca stare extrema a lui: gheata care crapa: clustere in extremul acut, foarte ascutite, si succedandu-se la intervale neregulate de timp.
  1. linii melodice "instabile", mers cromatic si glissando, fiecare linie avand viteza ei proprie de evolutie. Registru mediu-grav, sonoritate catifelata, infundata, con sord, pizzicato cu ecou, ca simbol al picaturilor.
  2. izbucniri de lumina: in cadrul acestei mase serpuitoare, anumite note/motive sunt cantate sul ponticello in 2m paralele, intr-un registru mai acut; ascutimi pasagere in climatul general, dar care castiga teren.
  3. admitem ca "intunericul" si-a gasit exponent in timbru (catifelat, infundat, surdinat) si registru (mediu-grav). trimitere la intuneric se poate face si prin intermediul ecoului (surdinat, obscur): "ecou in grav": un motiv/fragment de motiv al unui instrument mai acut poate fi repetat, fragmentar, distorsionat, surdinat, de un instrument mai grav. Structurile care denota intunericul dispar treptat.
  4. instrumentele scot treptat surdina, arcusele migreaza de la "tasto" catre "ponticello", se urca in ambitus, pizzicatele trec treptat la "col (l')unghia".
  5. ca sa sune ca o incremenire, nu ca un rallentando, miscarea (la inceput de o pulsatie cvasi-uniforma) se va scinda treptat in grupuri de note rapide alternate cu pasaje in valori mari.
  6. la acordurile lente (care vor sa sugereze aerul imobil/"inghetat") se trece treptat: pe masura ce melodiile sinuoase si glisan(t)e de la inceput ingheata, sunetele lor incep sa se "inroleze" in structurile acordice. Nota: acordurile trebuie sa sune ascutit, dematerializat si intr-un plan secund, evoluand catre (descentralizare) maxima.
  7. glissando-ul dispare cu desavarsire. Fiecare cluster este o combinatie de sunete pizzicat(e) in registrul acut, unele folosind microtonii ([mai-mult-decat-bemol], [mai-mult-decat-diez]); foarte scurte si foarte muscatoare, ascutite. Clusterele urca treptat in ambitus,

    introducere : inghet : plan, pag. 3

    pana nu mai au unde. Apar aritmic, la intervale cat mai neregulate. Cunosc o evolutie tempora(r)a cateva, se indesesc, apoi dispar treptat pe masura ce urca in ambitus.
  8. Sectiunea se incheie pe un staticism absolut; toate instrumentele angajate vor tine cate un sunet, fara vibrato, fara crescendo, fara sa se simta schimbare de arcus, in pianissimo. Sunetul rezultant va fi un poliacord, alcatuit din flageolete cantate sul tasto/sul ponticello, sunete cantate normal peste pozitia (a) VII-a, sunete arco dincolo de calus. Doar viole si viori. Se vor folosi microtonii ([mai-mult-decat-bemol], [mai-mult-decat-diez]). Va dura circa 7", si va disparea treptat, pe masura ce corzile grave (menajate pana acum) castiga teren afirmand sectiunea a doua.

Note:

  • sectiunea I foloseste doar viori si viole, violoncele in registrul acut.
  • muzica este procesuala, evolutiva, atematica, descriptiva.
  • evolutia se desfasoara inegal in timp, pe o scara logaritmica: evenimentele se succed din ce in ce mai rar catre sfarsitul sectiunii.
  • momentul inghetului efectiv (penultima si ultima subsectiune) trebuie sa fie pregnant, pentru ca va fi folosit, eventual prelucrat, pe parcursul intregii piese.
  • ca durata, introducerea trebuie sa fie mai scurta decat cea mai scurta sectiune a piesei (probabil a V-a, pentru ca este cea mai concentrata).
  • epilogul va fi o parafraza a introducerii, parcursa in sens invers: dezghet, dar finalizata aproximativ similar, tot prin dematerializare; un nou fel de "inghet", care nu incatuseaza: repa(o)sul total.

Material necesar:

  • modul pe care se construieste "fluidul" de la pt. 1.
  • modul in care se construiesc "izbucnirile de lumina" de la pt. 2.
    Nota: o solutie ieftina si eficienta: moduri non-octaviante complementare.
  • acordurile de la pt. 6. Eventual construite in/pe modul folosit la pt. 2 (complementar cu modul de la pt. 1).
    v. anexa (...)

Deci: cca 60 masuri ≈ 3 min.

  • linii melodice sinuoase, cu accentuari melodice aleatorii, evoluand catre incremenire si acorduri;
  • clustere ascutite evoluand in sensul: indesire-rarefiere;
  • acorduri care se repeta in combinatii diferite, aleatorii, cu variatii timbrale, totul pe un rallentando logaritmic.

Requiem per ucelli cameralli

lucrarea — 2005
textul — 2005

2005 — textul a servit ca plan de idei pentru o prezentare a lucrarii la un seminar de estetica:

Requiem per ucelli cameralli

  • ideea care a stat la baza compozitiei a fost sa scriu o muzica bazata pe secventa Dies Irae, dar lipsita de ceea ce are aceasta secventa mai specific din punct de vedere estetic: tragismul, dramatismul, un anume caracter implacabil si, uneori, brutal.
  • as plasa piesa, estetic vorbind, in zona oniricului;
  • fatidicul, suferinta, teama, penitenta lipsesc ca expresie muzicala — muzica degaja cel mult melancolie, tristete — catre ele se fac doar aluzii voalate, mai mult sonore si mai putin muzicale (prin intermediul benzii).
  • explozie — sugestie pentru momentul imprevizibil al Dies Irae;
  • vant — trimitere la vanitas vanitorum a Ecclesiastului, "desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciune" — caracterul efemer si perisabil al vietii;
  • ploaie — ca expresie sonora a lacrimilor, deci trimitere catre cainta, penitenta;
  • foc — simbolism univoc in cultura iudeo-crestina: infern.

Periplul simbolic de mai sus este sustinut de soli[sti] virtuali inaripati, care apar si dispar pe scena si trezesc spectatorului, ca intr-un teatru de masti, [sentimente ce merg] de la voiosie (mierla), delicatete (privighetoare) pana la teama (corbi) [si] apasare (bufnita).