Psalmodierea presupune adaptarea unui sistem modal de cadente melodice si scari muzicale pe un text religios necunoscut.
Este un proces complex. Exista in principiu opt scari muzicale psaltice, numite comun si "glasuri" sau "ehuri", la care se adauga un numar de variante pentru fiecare, variante care pot schimba in principiu treapta de baza (fundamentala) modului, dar si treapta secundara.
Dar ethosul unui "glas" nu sta atat in succesiunea de intervale dintre treptele scarii sale, si nici macar in ierarhia celor doua-trei trepte importante in mod. Muzica psaltica este mai complexa de atat.
Fiecare "glas" prezinta un set de cadente melodice preferentiale, si chiar un set de succesiuni favorite intre acestea. La asta se adauga "modularea", aici in sensul propriu al cuvantului, anume trecerea dintr-un "mod" in altul, care este in principiu la latitudinea cantaretului, dar trebuie facuta in concordanta cu mesajul textului religios, pentru ca aproape fiecare "glas" are ethosul lui.
Si, in fine, "ftoralele". O "ftora" ar echivala in muzica occidentala cu o schimbare, de multe ori dramatica, de armura, insa una pasagera — se poate gandi o "ftora" ca o modulatie cromatica intr-un "glas" creat ad-hoc, intrucat efectul lor poate porni de la aproape orice treapta a modului.
Istoria Bisericii Ortodoxe Romane
Compozitie, Muzicologie si Dirijat Orchestra. Nomenclatura s-a schimbat intre timp de mai multe ori.
Fara a forta o definitie docta: termenul poate, prin extensie, sa caracterizeze orice material muzical care se bazeaza pe enuntarea de teme muzicale (melodii), cat mai multe si variate, fara insa a le implica in vreun travaliu tematic — altfel spus, fara a le dezvolta in vreun fel.